CUM SE CALCULEAZA MEDIA SEMESTRIALA SI MEDIA ANUALA PENTRU CALIFICATIVELE OBTINUTE DE ELEVII CLASELOR I-IV

FreshNews

abando scolar
Evaluarea rezultatelor elevilor reprezinta unul dintre cele mai sensibile subiecte pentru invatamantul romanesc. Vom determina in materialul urmator modalitatea de calcul a mediei elevilor din invatamantul primar, tinand cont ca elevii claselor I-IV sunt evaluati cu calificative, nu cu note.
Elevii claselor I-IV sunt evaluati cu calificative: foarte bine, bine, suficient sau insuficient, in functie de rezultatele pe care le obtin ula clasa si la testele scrise. In functie de ponderea calificativelor, la sfarsit de semestru invatatorii stabilesc media finala.
Pentru determinarea mediei anuale, se tine cont de media obtinuta in fiecare semestru, dar si de progresul/regresul elevilor. Astfel, media semestrului al doilea are o pondere mai mare in stabilirea mediei finale.
Am stat de vorba cu mai multi invatatori si am constatat ca de la o scoala la alta, difera metoda de calcul a calificativelor.
Conform regulamentului de organizare si functionare a unitatilor de invatamant preuniversitar, invatatorii stabilesc calificativele semestriale si anuale pentru fiecare disciplina de studiu.
Calificativul semestrial la fiecare disciplina se stabileste astfel: se aleg doua calificative cu frecventa cea mai mare, acordate in timpul semestrului, dupa care, in perioadele de recapitulare si de consolidare a materiei, in urma aplicarii unor probe de evaluare sumativa, cadrul didactic opteaza pentru unul dintre cele doua calificative.
Pentru a stabili media anuala, invatatorii vor tine cont de urmatoarele criterii:
– progresul sau regresul performantei elevului;
– raportul efort-performanta realizata;
– cresterea sau descresterea motivatiei elevului;
– realizarea unor sarcini din programul suplimentar de pregatire sau de recuperare, stabilite de catre cadrul didactic si care au fost aduse la cunostinta parintelui;
Conform legislatiei in vigoare, media semestrului II este mai importanta la stabilirea mediei finale. Astfel, daca un elev obtine media bine in primul semestru si foarte bine in al doilea, media anuala este foarte bine. In schimb, daca un elev are media foarte bine in primul semestru si bine in al doilea, media anuala va fi bine.

MINISTRUL EDUCATIEI, DESPRE SALARIILE PROFESORILOR DIN ROMANIA

FreshNews

adrian-curaj
Noul ministru al Educatiei, Adrian Curaj, are incredere in capacitatea Romaniei de a se dezvolta si spera sa nu ramana ancorata in spatiul salariilor mici.
Romania nu trebuie sa ramana ancorata in spatiul salariilor mici, este de parere ministrul Educatiei, Adrian Curaj.
„Eu cred in capacitatea Romaniei de a se dezvolta. (…) Cu siguranta nu vrem sa ramanem ancorati in spatiul acesta al salariilor mici si al unei piete a fortei de munca, axata low cost. Nu e pentru Romania. Poate pentru un timp va mai fi, dar eu sunt convins ca se va intampla ceva deosebit. Trebuie sa ii pregatim (pe copii — n.r.)”, a declarat Adrian Curaj, noul ministru al Educatiei.
Curaj a subliniat ca unul dintre elementele foarte importante este personalizarea, educatia centrata pe copil, astfel incat acesta sa nu ramana in afara sistemului, ci sa fie modelat in asa fel incat sa isi atinga potentialul maxim. Noul ministru a subliniat ca birocratizarea si incarcarea administrativa reprezinta o presiune pentru cadrele didactice, care ar trebui sa se concentreze pe oferirea unei educatii personalizate.
Acesta mai spune ca importanta unor proiecte „superbe” realizate de societatea civila, adaugand ca inovarea in educatie este foarte importanta. Adrian Curaj a apreciat ca a oferi sanse egale tinerilor inseamna educarea lor, astfel incat sa le fie potentate aptitudinile naturale, transformandu-le in abilitati si competente.
„Eu cred ca este extrem de important spatiul acesta, invatamant profesional si tehnic, inclusiv cel in sistem dual si va rog, credeti-ma, este atat de important sa ne gandim, la invatamantul tehnic tertiar non-universitar. Sunt sute de mii de oameni (…) care nu au bacalauratul. Ei nu trebuie sa fie la sfarsitul existentei lor, trebuie sa le dam o sansa. (…) Este tertiar, non-universitar si inseamna sansa de a ajunge cu pregatire foarte buna pe piata muncii”, a spus Adrian Curaj.

Profesoara “Hello Kitty”, avansatã “în grad”

FreshNews

Profesoara de engleza Diana-Mirabela Patriche a devenit celebra in toata Romania in urma cu patru luni, dupa ce a aparut intr-un viral balbaindu-se tocmai in limba pe care o preda.
La vremea respectiva, tanara preda engleza la clasele I-IV la scoala primara din Hreasca, din judetul Vaslui. Ea a ajuns faimoasa pentru sintagma "Hello Kitty", dar si pentru alte cateva replici memorabile. De pilda, la intrebarea “Cati copii aveti in clasa?”, a raspuns “Twenty children in four class si fifteen intr-a doua, first class”.
Desi filmuletul a facut inconjurul tarii si cu siguranta a fost vazut si de superiorii ei, Diana nu numai ca nu a fost inlaturata din invatamant, dar s-a ales si cu o promovare, primind catedra pentru clasele V-VIII din comuna Coroiesti. Si, implicit, bani mai multi! Dar asta nu e tot...
A luat 5.75 la examen!
"Hello Kitty" a dat examenul de titularizare la limba si literatura romana, iar nota obtinuta este de-a dreptul halucianta: 5.75.
Explicatia? "Daca profesorul s-a prezentat la examenul de titularizare si a obtinut o nota mai mare de 5, noi nu putem sa ne opunem ca acesta sa nu ocupe unul din posturile vacante. Profesoara Diana-Mirabela Patriche a avut inspectie tematica. A avut toate documentele in regula, lectia pregatita", explica inspectorul general al ISJ Vaslui, Gabriela Placinta, pentru cotidianul Vremea Noua.
Claudiu Stan

Despre utilitatea ramânerii clasei pregatitoare la scoala

FreshNews

Harta şcolilor din Bârlad unde au apărut cazuri de hepatită A
„Îmi voi exercita meseria cu conștiință și demnitate. Voi vedea în elevii mei nu atât școala, cât copiii, și nu voi uita niciodată că, pentru partea care-mi revine, sunt răspunzător de destinul lor…”(R. Dottrens)
Pornind de la aceste cuvinte, ca simplu om care lucrează în sistemul de învățământ, recunosc cu demnitate și mândrie că îmi place enorm ceea ce fac, îmi exercit misiunea cu demnitate, conștiin­ciozitate, devotament, uneori implicându-mă chiar mai mult decât trebuie.
Dar, pentru că totdeauna există și un „dar”, dacă eu sunt răspunzătoare pentru destinul unor copii – căci beneficiarii educa­ționali în primul rând sunt „copii” și apoi „elevi” –, atunci îmi permit să-mi exprim părerea personală despre ceea ce se întâmplă concret în sistem, la clasa pregătitoare în mod special.
Introdusă în anul școlar 2012-2013 de fosta guvernare PDL, clasa pregătitoare a stârnit reacții dure din partea părinților, unii dintre ei apelând chiar la instanță, acuzând statul de iresponsabilitate. În prezent, nu știu exact câți dintre aceștia privesc cu ochi buni ceea ce se întâmplă, dar dați-mi voie să vă spun cum văd eu lucrurile, ca învățător, ca „actor” care joacă un rol în acest film, care am fost supusă timp de un an școlar regulilor unui regizor, care a trebuit să am grijă ce replici folosesc, ce atitudine adopt și cum interpretez.
Sunt de părere că introducerea clasei pregătitoare în școală nu a fost cea mai bună alegere. La vârsta de 6 ani nu toți copiii sunt apți pentru intrarea în școală. Aici nu e ca la grădiniță. Se respectă reguli mai stricte, programul e mai încărcat, cerințele nu sunt toate adaptate nivelului de vârstă și caracteristicilor psihopedagogice ale fiecărui copil în parte. Dați-mi voie, pe parcursul acestui material, să-i numesc copii, nu elevi.
În momentul în care sunt privați de copilărie de la vârste atât de fragede, nu pot fi numiți încă elevi. Câți dintre dumneavoastră aveți cunoștință de faptul că sunt părinți care își înscriu copilașii la clasa pregătitoare de la 5 ani și jumătate sau chiar mai puțin?
Trec de evaluarea nivelului de dezvoltare psihosomatică foarte ușor. Multora li se spune „apt” doar pentru că nu sunt copii suficienți și nu s-ar face clasa. Aveți idee cum se lucrează la clasă cu aceștia? Știți de câte ori suntem întrerupți în timpul activităților de accese de plâns, de teamă, de dor de părinți, de nevoi fiziologice și câte și mai câte?
Dacă într-un colectiv sunt doi-trei astfel de copii, plus unul-doi cu autism sau dislexie, plus câțiva care provin din medii sociale defavorizate, ce se mai alege de activitatea didactică? Zilnic ne prezentăm în fața copiilor cu entuziasm, cu emoție, cu simțiri intense, cu un suflet cald, blând, binevoitor, gata în orice moment de a ne dărui trup și suflet… dar știe cineva cât e de greu? Mai ales la clasa pregătitoare.
Noi suntem singuri… noi și copiii noștri. Nu toți părinții colaborează cu școala, nu toți se joacă acasă cu copiii lor pentru a le insufla bucuria și plăcerea de a veni la școală, nu toți părinții conștientizează că au și ei un rol… Și ce rol! Ce rost are să iei copilul din grădiniță, din sânul cald al familiei și să-l duci, de la o vârstă așa fragedă, brusc, în alt mediu? Ce rost are orarul clasei dacă elevii au toate materialele, auxiliarele la școală?
Acasă nu iau nimic, poate doar creioanele la ascuțit. Cum se vor responsabiliza dacă ei nu știu ce activități desfășoară a doua zi? Ce rost are să-i înveți un an întreg să citească și să scrie cu litere mari de tipar dacă, brusc, în clasa întâi, se folosește scrisul de mână?
Cu ce credeți că îi ajutăm dacă știu să scrie cu litere mari de tipar? Știți cât de greu se adaptează în clasa întâi la alt tip de scriere? La altă liniatură? Știți cum se desfășoară o oră de curs la clasa pregătitoare în condițiile în care am fost instruiți? Tindeți să răspundeți afirmativ… Bineînțeles! Pentru că în cadrul asistențelor, controalelor, inspecțiilor de specialitate toți dintre noi știm exact ceea ce avem de făcut. Cu siguranță, iese totul perfect. Dar în restul timpului, când suntem noi și clasa noastră, știți cât e de greu? Într-o oră de comunicare să faci și lectura unor texte scurte, să le explici pe înțelesul copiilor, să dialoghezi pe marginea textului, să recunoască sunetul nou, să-l modeleze, să-l picteze, să-l decupeze etc. Știți cum pare? Ideal! Dar nu-ți iese mereu. Cu copilul tot timpul trebuie să te joci. Așa e învățat din grădiniță.
La clasa pregătitoare sunt încă preșcolari. Le e greu să se modeleze după un nou tipar. Comunică greu, se exprimă lacunar, nu reușesc se decupeze, nu știu nici cum se folosește stiloul sau pasta de lipit, se plictisesc. Vor doar să coloreze și să se joace. Nu poți toată activitatea să te pui la mintea lor și doar să te joci și să desenezi. Trebuie să și scrii, să alcătuiești și propoziții, să precizezi poziția sunetului în cadrul cuvintelor, silabelor, să faci diferența între ele. Aceste lucruri se învățau la clasa întâi. Copiii deja erau mai mari. Cum să ajuți copilul să nu uite ce a învățat azi la școală dacă nu ai voie să-i dai teme? Măcar să fi scris și acasă trei rândulețe cu litera nouă, să realizeze o mulțime cu cinci-șase elemente, să deseneze o floare, orice… dar să facă ceva. Știți cum vin a doua zi?
Mulți întreabă „La ce imagine suntem, doamnă?” La ei nu există noțiunea de lecție, de temă, de literă, de cifră. La ei totul se rezumă la imagini. Cel puțin pe primul semestru. Din semestrul al doilea se mai schimbă lucrurile. Probabil că la școlile de la orașe lucrurile stau altfel. Altfel de copii, altfel de familii, altfel de dotări materiale. Chiar am asistat la o lecție demonstrativă la clasa pregătitoare la o școală de la urban și am rămas perplexă. Acei copii CITEAU cursiv povești!
Dragii mei inițiatori ai clasei pregătitoare, ai programelor școlare, legea nu este aceeași pentru toți? Cum vă explicați că o parte dintre noi respectăm cerințele programei și cealaltă parte nu? E o programă diferită în funcție de zona unde este școala, de ocupațiile părinților, de infrastructură? Nu înțeleg. Vrem să ajutăm acești copii să pășească mai ușor în clasa întâi, să-i pregătim într-o oarecare măsură sau îi facem roboți de la cinci-șase ani? Dacă acei copii citeau cursiv povești, doamna respectivă ce-i mai învață în clasa întâi? Întreb doar…
Cu siguranță că sunt întrebări la care nu vom primi niciodată răspuns, dar trebuie din când în când să facem cunoscute situațiile reale cu care ne confruntăm pentru a fi luate măsurile corecte în avantajul copiilor.
Ultima problemă pe care vreau să o ating în acest sens și, după părerea mea, cea mai delicată este misiunea pe care o are dascălul la clasa pregătitoare, modul cum și-o exercită și în ce condiții. La vârsta pe care o au copiii, la stilul de viață cu care au fost învățați, la modul cum privesc părinții obligațiile școlii și ale celor care își exercită meseria, sunt de părere că nu este deloc ușor tu, ca dascăl, să-ți desfășori activitatea la clasă după un standard, în același timp să mergi cu ei de mână unde au nevoie, să le calmezi accesele de plâns, teamă, dor, să fii și gardian, să ai grijă să nu se lovească, să nu părăsească incinta școlii, să nu se cațere, să nu se accidenteze, să le scoți pe masă auxiliarul sau caietul necesar pentru că ei nu le recunosc, să decupezi în locul lor, să lipești, să și scrii cu mânuța lor, să fii și dădacă, și părinte, și polițist, și medic… Și toate de ce??? Pentru că sunt prea mici pentru a intra în școală, nu sunt pregătiți. E o muncă epuizantă. Uneori ai impresia că te lupți cu morile de vânt.
Dacă noi, ca învățători, facem toate acestea, educatorii ce mai fac? Părinții ce mai fac? De ce trebuie să preluăm și sarcina lor? Nu avem noi destule sarcini? Sistemul vrea așa… și noi ne supunem. Preluăm sarcini care nu sunt ale noastre, avem „n” dosare, procese-verbale, programe de intervenție individualizate pentru copiii cu probleme, tone de hârtie scrise, portofoliile elevilor sunt pline la refuz de fișe… fișe… și iar fișe… De ce nu lăsați copiii să fie copii? Măcar un an.
Au timp toată viața să fie elevi. Aș propune celor „mai mari” din sistem să se gândească bine la viitorul acestor copii, să se gândească la faptul că sunt prea mici pentru a face față, brusc, cerințelor școlare, să se pună măcar o dată în pielea unui învățător căruia i s-a dat o sarcină în plus, o sarcină care implică și alte sarcini, în plus de cele pe care deja le avea. Eu, personal, îmi duc misiunea până la capăt, mă voi stinge luminând pe alții, voi face tot ce îmi stă în puteri să ajut copiii, să-i instruiesc, să mă joc cu ei, să le fiu și mamă, și soră, și învățătoare, și educatoare, și tot ce mai implică acest lucru. Și știți de ce? Pentru că îmi place, pentru că îmi doresc să o fac. Dar nu sunt toți ca mine, nu sunt toți dedicați trup și suflet acestei meserii și, cel mai important lucru, vă rog, gândiți-vă serios, câți dintre acești copii fac față cu brio vieții școlare de la o vârstă așa fragedă? Nu cred că aici este locul lor… nu cred că aici vor să fie.
Prof. înv. primar
Alina Alexandra CONSTANTINESCU

Unde sunt profesorii de altădată?

FreshNews

11-3 ok„Stilul este ca un jug suprem, în robia căruia trăim, dar pe care nu-l simțim decât arareori ca atare. Cine simte greutatea atmosferei sau mişcarea pământului? Cele mai copleşitoare fenomene ne scapă, ne sunt insesizabile, din moment ce suntem integrați în ele. Astfel şi stilul.” (Lucian Blaga, Orizont şi stil, în Trilogia culturii, opere vol. 9, Ed. Minerva, 1985,  p. 70)
Cu ce farmec povestea elevilor săi din Iaşi învățătorul Ion Creangă? Oare cum se comporta ca profesor Camil Petrescu, la liceul unde preda, în Timişoara? Despre conştiința filosofică ale căror taine existențiale le vorbea Lucian Blaga studenților de la Facultatea de litere şi filozofie, din Cluj, în anul universitar 1946-1947?
Ne întrebăm uneori cu admirație şi nostalgie: Unde sunt dascălii de altădată? Şi nu doar cei care îi poartă pe elevi spre lumea culturii înalte, ci şi cei care erau adevărați meşteri, ca în breslele tradiționale, capabili să-i învețe pe tineri o meserie, utilă. De pildă, de curând, în media s-a pus problema modului cum se mai poate deprinde în țara noastră meseria de potcovar, necesară încă în mediul rural. Unde sunt meseriile de odinioară?
Întrebări de acest tip au tot fost aduse în atenția publică: unde sunt femeile de altădată? – unde sunt bărbații de altădată? Societatea se schimbă, iar oamenii sunt mai mult sau mai puțin oameni ai timpurilor lor, cum ar spune Hegel. În societatea de astăzi trăiesc indivizi adaptați condițiilor de viață prezente, cărora, probabil că cei de mai demult le-ar face față cu dificultate.
Şcoala are, la rândul său, un ritm de schimbare propriu, nu ne­a­pă­rat unul în pas cu dinamica generală a vieții sociale. Impactul tehnologiei influențează nemijlocit formele de schimbare, inclusiv privind modul de a practica profesia de dascăl.
Stilurile personale de viață se diversifică în funcție de cum se poate adapta fiecare la provocările mediului social. Stilurile profe­sionale, didactice reprezintă o altă dimensiune. Cum se constituie un stil, prin ce se diferențiază un tip de profesor? Mai există răgazul de a forma, consolida şi rafina un stil pedagogic?
Pentru adoptarea unui stil sunt necesare continuități, o coerentă stabilitate atitudinală, asumarea unei anume predictibilități în com­por­ta­mentul didactic.
Unii dintre profesorii de astăzi urmăresc să fie eficienți şi, desigur, nu este nimic rău în asta. Doar că eficiența din zilele noastre diferă de eficiența societăților trecute. Fiind asociată cu ritmul alert de viață, eficiența poate reduce activitatea didactică la aspecte superficiale, generând un tip de nemulțumire resimțită de către elevi, stare care decurge din discrepanța rezultată din aşteptarea de a li se acorda mai multă atenție şi realitatea în care primesc un feedback prompt, cumva abrupt şi, ca atare, frustrant. Putem pre­supune că eficiența edu­cațio­nală a societăților tre­cute era răbdătoare, oferind răgazul tocmai necesar aprofundărilor, reflec­tivității, valorizărilor subiective.
Pare rezonabilă ipoteza după care stilul profe­sorului este marcat de preferințele sale pentru anu­mite teme din pro­grama şcolară, pentru anu­mite strategii didactice, pe care le adoptă în mod repetat.
Stilul profesorului este asociat, în primul rând, stilului de predare. Dacă în mod frecvent susține prelegeri, poate fi calificat drept un profesor de tip tradițional. Dacă apelează în mod obişnuit la o gamă largă de activități de învățare, pentru a stimula interactivitatea partici­panților, probabil că este un profesor modern.
Apoi, dacă notele pe care le acordă prestației elevilor sunt mai mici decât aşteptările, cel în cauză este cotat drept profesor exigent. Dacă notele sunt mari şi eventual se obțin prin mijloace mai puțin tensionante (cum este cazul ascultărilor directe sau al extemporalelor surpriză), cum ar fi prezentarea de proiecte sau alcătuirea de porto­folii, pesemne că este considerat un profesor indulgent.
În legătură cu stilul adoptat ca dascăl, multe aspecte decurg din chiar modul personal de a fi al omului care este profesor. Dacă are umor, este o fire pozitivă – aceste lucruri se vor recunoaşte şi în stilul didactic. El poate fi un profesor deschis, prietenos. Dacă însă este mai mereu prost dispus, realizează strict obligațiile care decurg din fişa pos­tului, dar nu este preo­cupat de o deschidere umană mai amplă, atunci şi aceste aspecte vor marca semnificativ stilul moro­cănos al respectivului dascăl. Sunt şi profesori rezervați, distanți, care îşi con­tro­lează cu atenție modul de a se ra­porta la ceilalți.
Sunt oameni care, de la începutul carierei lor didac­tice, au un stil distinct şi bine agreat de colaboratori. Sunt alții care îşi configurează pe parcursul trecerii anilor un stil pro­priu, rezultat prin acumularea de expe­riență, prin verificarea unor me­tode pedagogice, tehnici şi procedee edu­caționale, poate prin mărirea în­cre­derii în sine. Oricum însă, maturi­zarea opțiunilor în cariera didactică necesită timp.
Cum raporturile didac­tice pot fi abor­date şi ca raporturi de putere, de pildă aplicabile în managementul clasei de elevi, distingem între cunos­cutele stiluri de conducere: autoritar, democratic şi laissez-faire. Ştim că pri­mul şi ultimul dintre stiluri nu sunt recomandate în activitatea didactică, pentru că fie înfrânează participarea creativă a elevilor, aceştia executând strict doar sarcinile de lucru, fie, în ultimul caz, lăsând impresia că lu­crurile vor merge oricum, de la sine, presupune, inevitabil, confruntarea cu riscul eşecului educațional. Cei mai mulți dintre noi consideră că stilul democratic, în acord cu principiile democratice ale societății, în ansam­blul său, constituie un stil de muncă benefic prin stimularea participării responsabile, constructive atât a profesorului, cât şi a ele­vilor la demersul cognitiv ocazionat de diversele experiențe de învă­țare.
Totuşi a reflecta despre propriul stil de a practica profesia de dascăl rămâne o permanentă provocare. Aceasta cu atât mai mult cu cât ne sunt cunoscute exemple de profesori remarcabili.
Istoricul şi criticul de artă Barbu Brezianu, de exemplu, povesteşte într-un interviu pentru România literară că profesorul de matematică Dan Barbilian, după ce se declarase nemulțumit de mo­dul în care se descurcau la matematică elevii unei clase de uman de la Spiru Haret, le citeşte întâmplător articolele din revista liceului, Vlăstarul. Surprins plăcut de nivelul consistent în care tinerii erau preocupați de literatură, profesorul de matematică decide să-şi schim­be modul de a lucra la clasa aceea: „…la ore o să ne ocupăm de poezie. Ați citit ceva de Edgar Poe? Dar de Mallarmé ați auzit? (…) De atunci încolo, orele cu el au fost extraordinare. De-abia le aşteptam. Citeam şi comentam pe Rimbaud, Lautréamont, Valéry… eram vrăjiți de acest cenaclu improvizat…” – îşi aducea cu plăcere aminte Barbu Brezianu.
(http://www.romlit.ro/cu_barbu_brezianu_despre_momentele_privilegiate_ale_prieteniei).
Aşa se face că elevii au fost încântați să continue ora de matematică cu poetul Ion Barbu.
Despre P.P. Negulescu se povesteşte că era punctual, meticulos, dar vorbea la cursuri uniform, cumva monoton, lăsând doar forța ideilor să străbată spre studenți, fără artificii oratorice.
La polul opus, Nae Ionescu, mai întâi profesor la Liceul Matei Basarab, din Bucureşti, apoi la Liceul Militar Mănăstirea Dealu, devenit profesor universitar la catedra de Logică şi Teoria cunoaşterii, la Universitatea din Bucureşti, îşi constituise un stil cu totul aparte, sub semnul trăirii nemijlocite a faptului de viață şi a socraticului mod de a valorifica experiența directă, ca un afront deschis adus teoriilor ridicate la statut de dogmă.
Desigur, fiecare dintre noi este impresionat de un anume model de profesor, ne regăsim într-un stil didactic sau altul. Profesorul care susține nu doar învățarea cognitivă, ci şi dezvoltarea personală, profesorul care inspiră – constituie atribute ale dascălului ideal.
De pildă, Gh. Adamescu povesteşte în Biografia lui Spiru Haret că marele ministru, ca profesor era omul datoriei, venind cu exactitate la cursuri, astfel încât să fie un exemplu ascultătorilor săi. Şcolarii lui remarcau: „Nu numai competența desăvârşită cu care-şi făcea cursul, dar metoda desăvârşită, claritatea şi preciziunea, rigurozitatea demonstrațiilor şi exactitatea calculelor. Unii zic că-i urmăreau lecțiunile cu interesul şi plăcerea cu care citesc o carte frumoasă” (Operele lui Spiru Haret, Vol. I, Ed. Comunicare.ro, p. 61).

Dr. Cristina ŞTEFAN,Colegiul Național Spiru Haret, Bucureşti

Anca Paliu Dragu, ministrul desemnat la Finanțe, a recomandat tăierea salariilor bugetarilor cu 25%

FreshNews


anca
Guvernul Cioloș, în cazul în care va trece, ar  putea deveni cea mai bună rețetă a unui dezastru planificat. Anexe ale ambasadelor și oameni suspect de apropiați serviciilor sau marii finanțe internaționale(Troica) vor ocupa funcții de miniștri. 
Dacă mai trăia răposatu astăzi ar fi strigat în gura mare: „Ce caută agenturili străine la noi în țară?” Ministrul desemnat la Finanțe este chiar nimeni alta decât Anca Paliu Dragu, personaj care a sugerat guvernării Boc, tăierea salariilor bugetarilor cu 25%. 
Între 1996-2001, Anca Paliu Dragu a fost economist în cadrul Băncii Naționale. Peste zece ani, Anca Paliu Dragu a participat la toate discuțiile dintre oficialii români care s-au succedat la putere și delegațiile Fondului Monetar. Anca Paliu este licențiată în Finanțe-Banci, ASE, și în Politici Publice și Integrare Europeană – SNSPA. Anca Paliu Dragu are un program de studii avansate de Economie și Afaceri Internaționale la Universitatea George Washington, si a obtinut titlul de doctor în finanțe de la ASE. 
În prezent, Anca Paliu Dragu este economist în cadru Directoratului general de economie şi finanţe al Comisiei Europene. O altă întrebare rămâne salariul. De ce a ales Anca Paliu Dragu un post de ministru în România, foarte prost plătit, când ea câștigă mii de euro lunar la Comisia Europeană? Oare cum a convins-o Dacian Cioloș să renunțe la jobul de la Comisia Europeană?

Situaţie dezastruoasă în şcolile săteşti: Învăţământul rural a decedat cu acte în regulă!

FreshNews

scoala_sat
Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui a dat publicităţii un raport îngrijorător privind starea calităţii în sistemul de învăţământ din mediul rural. În şcolile de la sate, copiii duc o lipsă acută de calculatoare, laboratoare şi biblioteci. Foarte mulţi dintre ei abandonează cursurile din cauza sărăciei.

În anul şcolar 2014-2015, la nivelul judeţului Vaslui, 34 de unităţi de învăţământ (29 de gimnazii, trei licee şi două grădiniţe) au fost evaluate în cadrul proiectelor “Educaţie de calitate în şcolile din mediul rural”, implementate de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), instituţie aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Din păcate pentru elevii noştri de la sate, doar şase unităţi de învăţământ (sub 18% din total) au îndeplinit standardele minimale de acreditare. Este vorba despre şcolile din Măluşteni, Stănileşti, Voineşti, Ghermăneşti, Hoceni şi Lipovăţ. Celelalte 28 au avut cel puţin un calificativ “Nesatisfăcător” înregistrat prin raportarea la 43 de indicatori de calitate.
Pe primul loc în “topul ruşinii” se află Şcoala Coroieşti, care are nu mai puţin de 30 de calificative “Nesatisfăcător”, 11 “Suficient” şi doar două de “Bine”. Urmează Şcoala Deleşti, cu 21 de “Nesatisfăcător” şi 22 de “Suficient”. Jenantul podium este încheiat de Şcoala Bogdăneşti, cu 19 “Nesatisfăcător”, 23 “Suficient” şi un “Bine”.
Cauzele acestei situaţii au fost rezumate foarte bine de câteva cadre didactice calificate din mediul rural: “Astăzi, în secolul XXI, în judeţul Vaslui, există şcoli săteşti care nu au apă curentă, nici canalizare, există şcoli în care, în miezul iernii, elevii dârdâie în sălile de clasă «încălzite» de teracote vechi şi dotate cu geamuri prin a căror tâmplărie, îndoită de trecerea timpului, trece nestingherit vântul îngheţat de afară. Tot astăzi, deşi legea o prevede clar, unii primari refuză categoric să plătească naveta profesorilor şi dau nepăsători din umeri când vine vorba despre problemele instituţiei de învăţământ din comuna pe care o păstoresc. Tot astăzi, încă se practică învăţământul simultan, care nu face altceva decât să îndobitocească elevii. Tot astăzi, părinţii nu au bani pentru ca elevii să-şi poată procura cele mai bune materiale didactice, uneori, nu au nici bani de caiete. Şi tot astăzi, elevii lipsesc adeseori de la cursuri fiindcă trebuie să-şi ajute părinţii la muncile agricole sau în gospodărie”.
Revenind la evaluarea ARACIP, trebuie spus că majoritatea unităţilor de învăţământ de la ţară se confruntă cu grave probleme în ceea ce priveşte existenţa şi funcţionalitatea spaţiilor şcolare şi auxiliare, asigurarea serviciilor medicale şi a celor de orientare şi consiliere pentru elevi.
De asemenea, laboratoarele de chimie, fizică, biologie, informatică şi sălile de sport lipsesc cu desăvârşire. Pentru mai mult de o treime dintre şcolile evaluate nu s-a putut aprecia existenţa unui progres, în ultimii trei ani, în ceea ce priveşte construirea, amenajarea şi întreţinerea spaţiilor cu destinaţie didactică şi, implicit, la indicatorii privind utilizarea acestora spaţii.
Totodată, oferta de carte a bibliotecilor şcolare rurale este scăzută; pentru majoritatea se asigură doar variantele de manuale alternative pe discipline şi niveluri de studiu, iar documente programatice şi reglatoare sunt puse la dispoziţia celor interesaţi în doar 30 la sută dintre unităţi.
Din nouă şcoli vasluiene verificate lipsesc serviciile de orientare şi consiliere, în alte opt, cadrele didactice nu se implică în activitatea de cercetare, iar documentele proiective sunt elaborate formal, nerealist şi netransparent în şapte şcoli.
O parte dintre unităţile evaluate se “bucură” şi de un management defectuos al personalului didactic, auxiliar şi nedidactic, în timp ce oferta educaţională nu este realizată şi promovată corespunzător.

LISTA SCOLILOR CARE PRIMESC SUMA DE 5.000 DE LEI DE LA MINISTERUL EDUCATIEI





Zeci de scoli din intreaga tara s-au inscris la concursul organizat de Ministerul Educatiei, iar unitatile de invatamant castigatoare vor fi rasplatite cu suma de 5.000 de lei.

Scolile declarate castigatoare in cadrul competitiei pentru obtinerea certificatului "Scoala Europeana", editia 2015, vor primi de la Ministerul Educatiei suma de 5.000 de lei, pe care o poate utiliza pentru dotari de natura obiectelor de inventar.

Conducerea fiecarei unitati de invatamant va decide cu privire la bunurile pe care le va achizitiona din recompensa primita.

Ministerul Educatiei Nationale va repartiza sumele la Inspectoratele Scolare Judetene/al
municipiului Bucuresti, care la randul lor vor avea obligatia sa le repartizeze unitatilor de invatamant aflate in raza lor teritoriala.

Lista completa a scolilor castigatoare >>


Competitia "Scoala Europeana" este o initiativa a Ministerului Educatiei Nationale care se bucura de recunoastere din partea institutiilor europene.

Potrivit unui anunt publicat pe site-ul MEN, la cele zece editii ale competitiei (2004-2013) au participat 1.445 unitati de invatamant, dintre acestea 311 au primit certificatul si trofeul 'Scoala Europeana'.

Competitia se adreseaza tuturor unitatilor de invatamant preuniversitar care au fost si sunt implicate in programele europene din domeniul educatiei si formarii profesionale.

Odata obtinut, certificatul 'Scoala Europeana' este valabil pentru o perioada de trei ani, dupa care scoala trebuie sa candideze din nou pentru a reconfirma titlul obtinut.

Marturie socanta! Guvernul ascunde adevaratul numar al mortilor. Au fost 56 de persoane decedate în seara incendiului

FreshNews


”Ăștia nu ne fură doar viața, ăștia ne fură chiar și morții”
Numărul morților în urma incendiului din Colectiv este mult mai mare decât au ținut să menționeze autoritățile, conform unei surse. Se pare că Guvernul încearcă să ascundă adevăratul număr, urmând ca în perioada următoare să tot apară, ”din senin”, câte o persoană decedată.
Declarația este cu atât mai șocantă cu cât sursa declară că morții din seara de vineri ar fi fost puși în saci și ascunși mai apoi... pentru continuarea stirii click aicii

ABSOLUT CUTREMURATOR : Ni se goleşte ţara, domnilor!

FreshNews

646x404
Stau şi mă gândesc: de ce naiba ne-am chinuit noi prin străini, crescând copii la telefon?! La ce bun sacrificiile atâtor mame din România care-şi ţin, cu greu, copiii la şcoli de specializare?!
Irina are vreo 50 de ani, a fost profesoară-n Bacău; de ceva timp îngrijeşte o bătrână în Italia ca să-şi ţină cei doi băieţi la şcoli. Acum, de curând, au terminat amândoi studiile: unul einginer mecanic, altul expert bancar. După o perioadă de căutări, ţepe şi depresii, ambii au plecat în Anglia. Cel mare ezidar şi celălalt şofer!
Copiii noştri!
Crescuţi cu speranţa că vor trăi mai bine decât noi!
Au terminat şcoli, au trecut examene grele, au privit viaţa cu ochi strălucitori, cu încredere!
Mulţi, prea mulţi consideră că sunt iresponsabili, că nu ştiu pe ce lume trăiesc, că nu se implică politic şi social! Dar această lume, în care au venit fără voia lor, ce le oferă?! Sărăcie şi lipsuri! E suficient să ne gândim la alocaţia pentru copii, în valoare de 10 euro în România şi de peste 100 euro în mai toate ţările europene.
Copiii noştri cresc cu grija că li se termină acuarelele, că nu sunt bani pentru cărţi de citit, că dacă li se dezlipesc din nou pantofii, trebuie să aştepte o lună, nici gând să se poată apropia de cursuri de înot, de vioarăsau de dans, precum semenii lor din alte ţări vecine.
Ştiu că nu vor putea merge în excursiile care costă prea mult pentru buzunarul părinţilor, învaţă să reziste şi devin tineri. Gândesc că vor munci şi le va fi mai bine! Dar convingerea lor se spulberă repede!
România are 5 milioane de pensionari necăjiţi, aproape 5 milioane emigranţi şi restul…Din acest rest, ni se duc tinerii, domnilor!
Vor întemeia familii prin Scoţia, prin Belgia etc, vor cumpăra case acolo, vor face copii ce vor fi cu adevărat fericiţi şi nu se vor mai întoarce.
Pentru că nu vor ierta niciodată că ţara în care s-au născut i-a alungat!

OFICIAL: TICHETE SOCIALE PENTRU TOTI COPIII DEFAVORIZATI DIN ROMANIA


Oficial: Tichete sociale pentru toti copiii defavorizati din Romania

FreshNews


Proiectul privind acordarea tichetelor sociale pentru copiii care provin din familii favorizate a fost promulgat de Presedintele Romaniei.

Potrivit actului normativ, toti copiii care provin din familii defavorizate vor primi lunar tichete sociale in valoare de 50 de lei, care pot fi utilizate pentru achizitia de mancare, haine si rechizite, cu conditia frecventarii zilnice a cursurilor la gradinita.

Prin acest ajutor financiar se urmareste stimularea parintilor pentru a se asigura ca cei mici merg zilnic la gradinita.

Pentru a beneficia de tichete sociale cei mici trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa aiba varsta cuprinsa intre 3-6 ani
- sa fie inscrisi la o institutie de invatamant prescolar si sa nu inregistreze absente nemotivate
- venitul lunar pe membru de familie nu trebuie sa depaseasca dublul venitului minim garantat pentru o persoana singura prevazuta in Legea privind venitul minim garantat

De asemenea, pentru a beneficia de tichetele sociale parintii trebuie sa completeze o cerere in acest.

Atentie! Tichetele sociale sunt conditionate de prezenta copiilor la gradinita, iar singurele absente acceptate sunt:
- absente medicale – motivate, pentru care parintii trebuie sa aduca scutiri medicale corespunzatoare perioadei in care copiii au lipsit;
- invoiri – cei mici pot fi invoiti de parinti maximum trei zile pe luna, cu conditia anuntarii cadrelor didactice.

Stimulentul educational nu este inclus in veniturile salariale si nu este impozabil, asadar nu se ia in calcul la stabilirea unor obligatii legale de intretinere sau la stabilirea veniturilor in baza carora se acorda beneficii de asistenta sociala sau alte prestatii sociale.

Potrivit actului normativ promulgat de presedintele Klaus Iohannis valoarea nominala lunara minima a stimulentului educational sa fie de 0,1 ISR - indicator social de referinta. Astfel, fiecare copil va primi tichete sociale in valoare de cel putin 50 de lei.

Legea privind stimularea participarii la invatamantul prescolar a copiilor provenind din familii defavorizate extinde proiectul "Fiecare copil in gradinita" - demarat in ultimii cinci ani de Asociatia OvidiuRo, la nivel national.