Persecutia crestinilor din Siria: MASACRAREA CELOR PATRU COPII AI UNUI PREOT

FreshNews

familia_unui_preot_ucisa
Jurnalistul Raymond Ibrahim a postat pe 15 decembrie, pe un cunoscut canal de socializare, un fapt ce ne duce cu gândul la primele trei secole creştine – la sângeroasa perioadă a persecuţiilor împotriva creştinilor. Parcă nu s-a schimbat nimic. Dacă alăturăm descrierea actului martiric al preotului Montanus şi al soţiei sale, Maxima, care au trăit pe teritoriul ţării noastre, la sfârşitul secolului al III-lea şi destinul tragic al unui preot din lumea arabă, din anul 2013, nu prea găsim diferenţe.
La postul de televiziune libanez Al Ahram a fost prezentat un material intitulat „Imaginea care a zguduit lumea: preotul întors de la slujirea lui Dumnezeu a găsit trupurile celor patru fii ai săi pe podea”. Din imagine, deducem că bărbatul îmbrăcat în cămaşă albă, care plânge la capul celor patru trupuri însângerate, este cleric creştin. Om ce slujeşte lui Dumnezeu, ce slujeşte binele şi pacea. Întors acasă, poate cu planuri şi gânduri pentru cei patru copii ai săi, acesta a găsit o imagine pe care nu o va putea uita toată viaţa.
Informaţii prea multe nu au existat despre acest caz. Se pare că tatăl este cleric melchit al Bisericii Chaldeene, care îşi are conducerea la Mosul, Irak. În Siria, comunitatea caldeeană numără câteva mii de credincioşi aflaţi, cu precădere, în partea estică a ţării. Aceştia sunt creştini cu o evlavie deosebită şi cu o trăire aparte.
Ieri, 19 decembrie, Al Ahram a publicat pe pagina sa de internet o ştire ce completa informaţiile. După înmormântarea celor patru fii, preotul a scris televiziunii libaneze câteva rânduri, cuvinte pornite dintr-o imensă suferinţă, dar şi dintr-o nestrămutată credinţă:
M-a încercat Dumnezeu. Dar, nu ca să reducă la tăcere vocea mea. Voi predica cuvântul lui Dumnezeu mai mult decât oricând, mai mult decât în trecut şi voi proclama credinţa noastră. Am plătit un preţ scump, un preţ mare pentru acest lucru. Dar, cum a făcut Dumnezeu cu Iov, cred că aşa va face şi cu mine. Am nădejdea asta!”.
Trei băieţi şi o fetiţă. O familie împlinită… Ce puteau să îşi mai dorească? Sănătate de la Dumnezeu şi putere de muncă. Erau într-o situaţie în care ne găsim majoritatea dintre noi. Şi, parcă deodată, totul se întoarce cu susul în jos. Tot sensul vieţii, toată nădejdea, toată dragostea şi fericirea, tot viitorul devine însângerat, pe podea…
Nebunie este răspunsul acestui preot! Dar, gândul ne duce la biblicul Iov, la domnul nostru Constantin Brâncoveanu şi familia sa, la atâtea şi atâtea familii care şi-au văzut copiii trimişi în lagărele de muncă. La Siberia comunistă, la mamele care şi-au văzut fiii, în anul 1989, sub ploaia de gloanţe, la Însuşi Dumnezeu, care Şi-a văzut propriul Fiu pe Cruce, însângerat, nevinovat fiind…
Părintele acesta, lângă familia sa, este icoana lui Dumnezeu… „prin a cărui rană, noi toţi ne-am vindecat”!

Topul judeţelor în care românii vor să scrie în Constituţie că familia e formată din bărbat şi femeie. Când ajunge în Parlament iniţiativa de revizuire, susţinută de Biserică

FreshNews

Coaliţia pentru Familie care, cu sprijinul Bisericii Ortodoxe Române, vrea modificare Constituţiei astfel încât în legea fundamentală să scrie că familia se întemeiază pe căsătoria dintre bărbat şi femeie, a strâns deja 900.000 de semnături de susţinere. Deocamdată, însă, nu poate depune proiectul la Parlament neavând câte 20.000 de semnături din jumătate din judeţele ţării, aşa cum prevede legea. Au fost însă şi judeţe fruntaşe, susţine Eduard Dumitrache, unul dintre liderii Coaliţiei pentru Familie. La Iaşi s-au strâns deja peste 100.000 de semnături, în Neamţ peste 80.000, la Suceava peste 60.000, la Bihor peste 50.000. Până se va depune la Parlament iniţiativa, termenul fiind mai 2016, Dumitrache spune că „din punct de vedere al entuziasmului şi sinergiei realizate la nivelul societăţii civile putem spune că Iniţiativa pentru Familie este un succes”.



Prima iniţiativă cetăţenească de anvergură pentru modificarea Constituţiei este justificată de susţinătorii demersului prin faptul că familia tradiţională este în pericol şi trebuie apărată. De cine? „De elementele de disoluţie ce sunt cultivate în prezent în societate”, spune  Eduard Dumitrache, coordonatorul pentru Bucureşti al Coaliţiei pentru Familie. Printre acestea, menţionează el, sunt „sexualizarea excesivă a mediului social, lipsa unor politici de încurajare a constituirii familiei, a dezvoltării ei, a naşterii şi creşterii copiilor”. Nu în ultimul rând, Dumitrache vorbeşte despre „dizolvarea familiei prin aparenta deschidere către minorităţile sexuale, poligamie”. 
„De fapt, pretinsa lărgire a familiei prin accesul minorităţilor sexuale înseamnă modificarea integrală a noţiunii de familie şi desfiinţarea ideii de familie aşa cum a fost înţeleasă ea din cele mai vechi timpuri. Iniţiativa nu este în contratimp cu evoluţiile europene, ci dimpotrivă, mai multe ţări au consacrat constituţional familia ca fiind întemeiată pe căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie. În fapt, iniţiativa noastră civică creează necesitatea obiectivă a unui referendum în care întreg poporul român, titularul suveranităţii, să se pronunţe democratic asupra unei chestiuni ce afectează identitatea noastră colectivă”, a declarat el pentru gândul.
De altfel, aceasta este şi miza. Dacă acest demers fără precedent ar avea şanse de succes, atunci în România căsătoriile între persoane de acelaşi sex ar fi fie imposibile într-un viitor apropiat.
„Din punct de vedere al entuziasmului campania este un succes”
Dumitrache consideră că, la două luni de la demararea procesului de strângere de semnături, campania este „din punct de vedere al entuziasmului un succes”. El a  precizat că există comitete locale de iniţiativă în toate judeţele ţării şi că „din punct de vedere al numărului de semnături poate părea că demersul civic şi-a îndeplinit  ţinta”.
„Procedura ce reglementează în România o iniţiativă civică este însă deosebit de complexă, cu multe chichiţe legislative, făcută parcă să împiedice finalizarea ei cu succes. De aceea am abordat un algoritm în cascadă, cu paşi mărunţi, astfel încât dacă în unele judeţe campania este avansată, în altele abia debutează. Am primit astăzi informaţia că în Iaşi s-a depăşit numărul de 100.000 de semnături”, a spus Dumitrache, precizând că în cazul Bucureştiului campania a început în ianuarie şi se va finaliza la sfârşitul lui martie. La Suceava şi Botoşani s-a încheiat însă, semnăturile intrând în procesul de validare.
Potrivit informaţiilor publice ale Coaliţiei,  la Iaşi s-au strâns deja peste 100.000 de semnături, la Suceava peste 60.000, la Bihor peste 50.000, iar în Neamţ peste 80.000.

Chiar dacă pentru declanşarea procedurii de revizuire prin iniţiativă cetăţenească este nevoie de 500.000 de semnături, cele 900.000 raportate până acum nu fac să fie îndeplinite toate condiţiile legale depunerii la parlament a proiectului, deoarece este nevoie ca în jumătate dintre judeţele ţării să fie înregistraţi câte 20.000 de susţinători.
„Probabil la sfârşitul lunii martie vom putea evalua situaţia la nivel naţional şi avansa o dată pentru depunerea dosarelor la Parlament” a spus Dumitrache.
Fără a avea un termen clar fixat, potrivit legii, până la finalul lui mai 2016, proiectul trebuie să fie înregistrat la Parlament. 
Coaliţia afirmă că demersul său nu vizează doar clarificarea definiţiei familiei în Constituţie, ci şi asumarea de către autorităţi a unui pachet de politici publice care să îi ajute pe cei care vor să-şi întemeieze o familie.”Un asemenea program ar putea fi motorul redresării crizei demografice din România”, a comentat Dumitrache.
Acest punct de vedere este împărtăşit şi de către Biserica Ortodoxă care, alaturi de celelalte culte religioase din România, susţine deschis această campanie. ”Instituţia familiei tradiţionale trebuie apărată din raţiuni morale, spirituale şi demografice”, a declarat pentru gândul purtătorul de cuvânt al BOR, părintele Vasile Bănescu. BOR, a precizat el, nu s-a implicat concret în strângerea de semnături pentru modificarea Constituţiei, dar „sprijină acţiunea prin cuvânt”, la nivelul discursului său public şi speră ca demersul Coaliţiei  să se finalizeze prin ”modificarea textului constituţional care să apere astfel în mod explicit şi deplin familia autentică”.

SUA: Un bărbat crescut de două lesbiene ia poziţie împotriva căsătoriilor unisex: Familiile gay au devenit o INDUSTRIE masivă. Copiii se fabrică pentru a fi vânduţi sau cumpăraţi

FreshNews

SUA: Un bărbat crescut de două lesbiene ia poziţie împotriva căsătoriilor unisex: Familiile gay au devenit o INDUSTRIE masivă. Copiii se fabrică pentru a fi vânduţi sau cumpăraţi
Robert Oscar Lopez este un profesor din California crescut de către mama şi partenera ei lesbiană. Lopez a decis să vorbească în public despre această experienţă în 2012, când a scris comentariul "Crescând cu două mame". Reacţiile organizaţiilor pro-homosexuale au fost furibunde, acestea acuzându-l că este "homofob".

Lopez, care este la rândul său tată a doi copii, nu s-a dat bătut. Acesta a continuat să vorbească despre experienţa sa, încercând să convingă opinia publică de faptul că părinţii naturali nu pot fi compensaţi.

Într-un interviu acordat publicaţiei The Stream, Lopez spune este dreptul oricărui copil de a beneficia de tatăl şi de mama sa naturală.

"Momentul crucial a fost cînd am citit interviul lui Jean-Dominique Bunel în Le Figaro din ianuarie 2013.Bunel e specialist în drepturile omului şi a fost crescut şi el de două femei. Cînd i s-a luat un interviu cu prilejul demonstraţiilor din Franţa împotriva căsătoriilor homosexuale, el a introdus în discuţie topicul Declaraţiei ONU privind Drepturile Copilului. Limbajul folosit de el privind drepturile copilului mi-a refocalizat atenţia. Mi-am dat seama că nu trebuie să argumentez cu date ştiinţifice faptul că am nevoie de un tată. O relaţie a copilului cu tatăl său este un drept recunoscut de foarte mult timp. Ca atare, sînt liber să mi-l revendic. Sînt o fiinţă umană cu drepturi şi acest drept e unul dintre ele", a spus el.
Lopez a mai spus că noţiunea de "gay parenting" este un exces social.

"În anii ‘90 preşedinte a fost Clinton şi Războiul Rece a luat sfîrşit. A fost un deceniu interesant. Oamenii au început să simtă că inhibiţiile deceniilor precedente s-au dizolvat. În consecinţă, ei au început să experimenteze tot felul de excese sociale. Familiile curcubeu au fost unul dintre aceste excese sociale. De atunci încoace, familiile curcubeu au devenit o industrie masivă, în care tot ce e legat de procreație şi de creşterea copiilor a devenit o marfă – materialul genetic al bărbatului, ovulele femeii, pîntecele femeilor, copiii fabricaţi pentru a fi cumpăraţi ori vînduţi", a continuat el.

Într-o intervenţie din 2013, făcută în clădirea capitoliului din Minnesota, Lopez afirma că activiştii pro homosexuali nu le dau voie copiilor crescuţi de către cupluri unisex să vorbească despre experienţa lor.

"Cuplurile merită să-şi vadă dragostea recunoscută, dar, ca şi copil crescut de două lesbiene, vă spun că lipseşte ceva unui copil crescut de părinţi de acelaşi sex. Am auzit multe din partea activiştilor pro căsătorii homosexuale, care parcă au cumpărat drepturile de proprietate asupra copiilor, dar nu am auzit suficiente mărturii ale celor care luptă pentru drepturile copiilor", a spus el atunci, citat deMinnesota Post.

Noua lege a serviciilor funerare: NU mai este permis priveghiul acasă! Ce se mai schimbă


sicriu

FreshNews

Noua lege funerară permite românilor să facă înmormântări fără preot. Mai mult decât atât, nu se mai permite priveghiul în casă.
Noile reglementări schimbă nunmeroase lucruri. Astfel, românii pot avea parte de o înmormântare civilă sau laică, iar oamenii au posibilitatea de a alege, în timpul vieții, modul în care vor fi înhumați, având și opținea de a fi incinerați sau nu.
“Înmormântarea poate fi religioasă sau laică, precedată sau nu de incinerare. Locul şi modalitatea înmormântării vor fi conforme voinţei exprimate în timpul vieţii de persoana decedată, fără nici o modificare a ultimei voinţe a acesteia”, se arată în art.16 al Legii 102/2014, privind cimitirele, crematoriile umane si serviciile funerare din România.
Un alt aspect al legii este cel legat de morminte. Astfel, dacă un loc de veci este lăsat în paragină timp de doi ani, administrația are dreptul de a confisca locul, potrivit dreptul-omului.org.
Mai mult decât atât, noile reglementări UE prevăd că familia are obligaţia să depună persoana decedată la casa mortuară după numai o oră de la momentul decesului.

Vine SFÂRȘITUL: Uniunea Europeană riscă să dispară în două luni, anunță Donald Tusk


Schengen

FreshNews

Uniunea Europeană are la dispoziţie 'numai două luni' pentru a pune criza migraţiei sub control, în caz contrar spaţiul de liberă circulaţie Schengen se va prăbuşi, iar blocul comunitar ar putea eşua ca proiect politic, a declarat marţi în faţa Parlamentului European (PE) preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, transmit agenţiile Reuters şi EFE.

'Consiliul European din luna martie va fi termenul limită pentru a vedea dacă strategia funcţionează. Dacă nu, consecinţele vor fi grave, cum ar fi colapsul spaţiului Schengen', a avertizat Tusk în timpul unei dezbateri în plenul PE în cadrul căreia au fost examinate concluziile summitului european din luna decembrie.
În intervenţia sa, preşedintele Consiliului European a cerut statelor membre ale UE să aplice strategia convenită la acel summit.

El a estimat de asemenea că UE va 'eşua ca proiect politic' dacă blocul comunitar nu va reuşi să exercite un control corespunzător la frontierele sale externe.
Principalele elemente ale strategiei la care a făcut referire Tursk sunt consolidarea controlului la frontierele externe ale UE şi grăbirea creării centrelor hotspot în Grecia şi Italia, unde migranţii vor fi separaţi în imigranţi economici, care ar trebui repatriaţi, şi refugiaţi care vor fi împărţiţi între statele UE prin sistemul cotelor obligatorii.

Prezent şi el la dezbaterea din PE, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a vorbit din nou despre 'solidaritatea' între statele UE, cărora le-a cerut să fie unite pentru a gestiona eficient fluxurile de migranţi extracomunitari ce continuă să ajungă în număr mare în Europa în pofida iernii. 'Dacă avem o frontieră comună trebuie să o gestionăm împreună. Generaţia Erasmus şi Internet nu cunoaşte frontiere', a spus Juncker, scrie agerpres.ro

Stephen Hawking face un anunț ȘOCANT: Ce se va întâmpla cu omenirea


pamant soare

FreshNews

Astrofizicianul britanic Stephen Hawking a atras atenţia că progresele ştiinţei şi tehnicii, coroborate cu o serie de factori care depind direct de oameni ameninţă viitorul omenirii, relatează EFE marţi, pe baza unor extrase dintr-o conferinţă a ilustrului cercetător care se va difuza în 26 ianuarie şi 2 februarie la BBC Radio 4.
Riscurile care planează asupra existenţei umane sunt războiul nuclear, încălzirea globală şi rezultatele ingineriei genetice, a susţinut savantul într-o emisiune consacrată studiilor lui în domeniul găurilor negre. "Deşi în prezent, probabilitatea producerii unui dezastru pe Terra pare foarte mică, ea va deveni aproape o certitudine în următorii o mie sau zece mii de ani", a adăugat el.

Răspunzând unor întrebări adresate de public, Stephen Hawking şi-a exprimat convingerea că omenirea va putea totuşi supravieţui. Condiţia va fi să "se extindă în Univers" şi să realizeze colonii în spaţiul cosmic, astfel încât o catastrofă pe Pământ să "nu mai presupună sfârşitul rasei umane". Însă omenirea "trebuie să fie foarte atentă" la ora actuală pentru că asemenea colonii "autosuficiente" în afara Planetei albastre vor fi posibile abia peste "cel puţin o sută de ani", a subliniat fizicianul de 74 de ani.
Declarându-se optimist din fire, Stephen Hawking a spus că are încredere în capacitatea oamenilor de a depista din timp şi ţine sub control pericolele care pot deriva din ştiinţă şi tehnologie, scrie agerpres.ro

EXCLUSIV Primul sondaj despre candidatul-surpriză la Capitală

FreshNews

Un sondaj SOCIOPOL masoara in premiera șansele la primăria Capitalei ale lui Adrian Thiess, consilier prezidenţial, om de afaceri şi strateg al câtorva campanii electorale.
Sondajul a fost realizat in perioada 13-18 ianuarie, pe un esantion de 1002 persoane, prin metoda CATI. Eroarea maximă de eşantionare, la un nivel de încredere de 95%, este de +/- 3.2%

content-image
content-image
content-image
content-image
content-image
content-image
content-image

Schimbarea care poate face companiile de stat cu 47% MAI PROFITABILE


negocieri

FreshNews

Companiile de stat din Romania ar putea fi cu 47% mai profitabile printr-o schimbare foarte simpla, potrivit unui studiu realizat de World Economic Forum. Potrivit analizei globale facuta de aceasta insitutie, companiile care au in Consiliul de Administratie un numar important de femei sunt mult mai profitabile decat companiile care nu au.
Astfel senatorul Mircea Geoana a propus, in cadrul dezbaterii privind reprezentarea de gen in politica ca proiectul PNL care propune introducerea cotelor de gen obligatorii pentru listele de candidati ale partidelor, ca aceste cote de gen obligatorii (minim 30%) sa fie adoptate si pentru CA-urile companiilor de stat.
"Aceste companii sunt inca vaca de muls a politicului. O sugestie pe care o am este ca in consiliile de administratie ale companiilor cu capital de stat sa existe aceeasi cota de reprezentare.
Nu vreau sa traiesc intr-o societate care nu evolueaza. Azi facem un pas curajos", a spus Geoana.
El a ridicat mai multe probleme legate de proasta reprezentare a femeilor in politica, dar si a inechitatilor care exista intre femei si barbati in Romania.
"World Economic Forum spune ca azi principalul risc al umanitatii de azi este riscul inegalitatii, inechitatii.
Romania se afla intr-un clasament global din punct de vedere al decalajului intre oportunitati pentru femei si barbati pe locul 77. Bulagaria e pe 43. La capitolul reprezentarii femeilor in politica suntem pe locul 113.
Intre disparitatile de gen dintr-o tara si PIB per capita este o relatie directa. Cei care nu implica femeile in politica, in administratie au un PIB per capita mai mic, decat cei care le implica.
Intre competitivitatea unui stat si implicarea femeii este o legatura directa.
Vrem sa inversam trendul de declin demografic? Trebuie sa facem ceva si in acest sens.
La nivel global 35% dintre state exista cote obligatorii pentru reprezentarea politica, in 12% exista cote obligatorii pt lumea corporatista, pentru conducerea corporatista.
Exista si campanii pentru cote voluntare. Nu poti face tot prin cote obligatorii. Foarte multe state au pornit prin a face ceva prin cote voluntare", a spus Geoana.

RADU PREDA - "Avem nevoie de preoţi care să iasă între blocuri!"

FreshNews

RADU PREDA - profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj

În ultima vreme, Biserica Ortodoxă Română a fost luată cu asalt la baionetă. Campanii foarte agresive, derulate în special pe internet, au popularizat lozinci care s-au răspândit în lumea virtuală mai repede decât viruşii gripali, afectând, în cele din urmă, imaginea unei instituţii aflate, vreme de mai bine de două decenii, în vârful ierarhiei încrederii românilor. Ultima lovitură a venit în timpul tragediei de la Clubul Colectiv, când o strategie stângace de comunicare a Patriarhiei Române s-a suprapus peste un val de emoţie negativă, pe care adversarii Bisericii au ştiut să navigheze cu succes. Rezultatul acestor lovituri succesive este scăderea încrederii românilor în Biserica Ortodoxă, o scădere în măsură să-i îngrijoreze nu doar pe clerici, ci şi pe credincioşi. Iată de ce, la început de an, ne-am propus să aflăm unde s-a greşit şi ce este de făcut în viitor, pentru ca ortodoxia să rămână ceea ce a fost de veacuri - „maica poporului român", după o expresie a lui Mihai Eminescu. Pentru a ne răspunde la întrebări, unele dintre ele greu de formulat, cu atât mai mult de soluţionat, am ales un tânăr teolog, cunoscut atât în ţară, cât şi în străinătate, pentru implicarea sa în problemele actuale ale Bisericii. RADU PREDA este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj, unde predă teologie socială, o disciplină nouă, aflată chiar la graniţa dintre Biserică şi lume. Adică, exact acolo unde se desfăşoară un război nevăzut, căruia îi cade victimă, în cele din urmă, credinţa românilor.

"În sondaje nu scade credinţa, ci încrederea românilor în Biserica Ortodoxă"

- În ultima vreme, Biserica Ortodoxă Română a scăzut vertiginos în sondaje. C­ e se întâmplă? Îşi pierd românii credinţa sau, pur şi simplu, Biserica nu mai ştie să comunice cu societatea?

- Aici trebuie să facem o distincţie foarte impor­tan­tă: încrederea în Biserică nu este un indicator al gradului de credinţă. În sondaje nu scade credinţa sau încrederea românilor în Dumnezeu, ci încrederea lor în Biserica Ortodoxă, văzută ca instituţie. Ceea ce, aş zice eu, este un fenomen de normalizare a corpului social, pentru că este nesănătos să ai o încredere ma­ximă în Biserică şi una minimală în instituţiile care guvernează viaţa de zi cu zi a cetăţeanului, cum ar fi poliţia, justiţia sau, în general, clasa politică. Aşadar, eu cred că procentele mari pe care le-a avut - şi încă le mai are - Biserica, în ansamblul ei, ar trebui să se du­că acum şi înspre alte instituţii.
Eu aş lega această scădere în sondaje şi de modul de gestionare comunicaţională, care mă face să con­stat paradoxul autismului pe care Biserica l-a cultivat, evident, inconştient, un paradox care trădează în mod clar o mentalitate de castă, de cetate asediată. Biserica Ortodoxă Română, care este majoritară la noi, şi-a făcut un trust de presă în toată regula, cu radio, cu televiziune, cu pagină pe internet, cu agenţie de ştiri, cu tot ceea ce presupune o comunicare profesionalizată. În schimb, prezenţa ei în piaţa publică a ideilor e din ce în ce mai scă­zută: în loc să fim prezenţi în marile cotidiene, pe marile televiziuni, cu rubrici pe măsură, noi ne-am creat un fel de Disneyland al comu­nicării inter- şi intrabisericeşti, neglijând grav comunicarea cu societatea în ansamblul ei - o societate care e formată inclusiv din propriii noştri credincioşi. Din acest punct de vedere, strategia comunicaţională, per ansamblu, pe lângă faptul că este scumpă - să ai propriul ziar, propria televiziune - este şi păguboasă.
Dacă cineva m-ar fi întrebat cum ar fi trebuit Bise­rica să comunice, în ansamblu, nu doar legat de cazul Colectiv sau de alte momente de mare criză, în primul rând aş fi propus un alt tip de abordare. Este impar­donabil să ai două, trei, patru întâlniri sinodale pe an, evenimente ecleziale bazate, în ortodoxie, pe sinoda­litate, adică pe simfonia unor opinii, care nu exclude divergenţele, dar să nu ai conferinţe de presă! Adică, dai un comunicat unilateral, dinspre tine către restul publicului, dar nu orga­ni­­zezi o formă secu­lari­zată, dar eficientă, care să e­chi­libreze exerciţiul sino­dal. Deci, în interior eşti sinodal, ai pluralita­tea opiniilor, dar în exte­rior eşti, practic, mut: tri­miţi informaţii doar uni­la­teral, dinspre tine către lume, neacceptând even­tua­lele întrebări ale pre­sei şi ale propriului corp social, care e format din propriii tăi credincioşi - care să întrebe, de pildă, de ce s-a discutat o anu­mită temă în sinod, dar nu şi alta.
Sigur, presa din Ro­mânia are o problemă cu tema bisericească... În pri­mul rând, dacă nu este ostilă faţă de temele a­ces­­tea, ea este, de cele mai multe ori, incultă: nu ştie să pună problemele. De aceea trebuie să ai, ca biserică majoritară, o strategie care să îmbine dimensiunea explicativă cu cea argumentativă. Adică, să explici ceea ce un jurnalist profan nu înţelege, pentru că nu are de unde, iar pe de altă parte, să vii cu argumente acolo unde eşti atacat pe nedrept. Or, acest balans între dimensiunea explicativă şi cea argumentativă nu există. Noi am preluat din limbajul bisericesc doar formulele, lozincile, răspundem la atacuri cu aceeaşi virulenţă cu care sunt formulate respectivele atacuri, şi ne mirăm, în continuare, că avem, cum se spune, o presă proastă.
Pe de altă parte, nu vreau să cad în teoria con­spiraţiei, dar nu putem ignora că avem şi o seamă de fenomene care indică o dorinţă a cuiva, nu ştiu a cui, nu ştiu de unde, de a discredita Biserica. Asta e ade­vărat, o putem observa, şi cred că facem bine să punc­tăm şi acest lucru; pentru că nu ne putem face că nu vedem că s-au înteţit atacurile la adresa Bisericii, în condiţiile în care ea a rămas în continuare - chiar şi cu procente mai mici - o instituţie-reper pentru întreaga societate românească.
"Multe ONG-uri practică un tip de ateism combatant, pretinzând că sunt cu atât mai democraţi, cu cât lovesc mai tare Biserica"
RADU PREDA -
La o lansare de carte
 

- Există şi ONG-uri, create mai ales în ultimii ani, care luptă deschis pentru o laicizare mai accen­tuată a societăţii româneşti şi care au dus campanii în acest sens, vorbind, chipurile, din partea poporu­lui. S-a cerut, de pildă, oprirea finanţării cultelor şi a construirii cu bani de la buget a noii Catedrale a Mântuirii Neamului şi a fost criticată legătura dintre stat şi Biserică.

- Majoritatea acestor organizaţii şi organisme vin cu o tematică clar laicizantă şi antireligioasă. Aici vreau să fiu foarte clar şi bine înţeles - n-ar fi o pro­blemă dacă ar veni cu o agendă laicizantă, dar eu de­celez în poziţia multora dintre aceste organizaţii o atitu­dine pur şi simplu antireligioasă, ceea ce este ne­permis. Adică, e o formă de ateism combatant care pe mine, ca cetăţean în primul rând, mă îngrijorează. În­tr-adevăr, noi trebuie să mai reglăm nişte relaţii seculare între stat şi Biserică şi avem nevoie de priorităţi în ceea ce înseamnă finanţarea cul­te­lor. E adevărat şi că există o cam­panie agresivă în interiorul şi în ex­teriorul Bisericii pentru adunarea de fonduri pentru noua Catedrală Pa­triarhală, nefericit numită a "mân­tui­rii neamului" - pentru că nu nea­murile se mântuiesc, ci persoanele. Totodată, constat că în societate s-a accentuat, şi pe fundalul crizei eco­nomice, un anticlericalism, cumva de înţeles: în mijlocul recesiunii economice, Patriarhia dădea comu­nicate de presă în care spunea că toc­mai în vremuri de restrişte tre­buie să construim biserici! Adică, sfidând orice logică şi orice simţ al gospodăririi fondurilor sărace pe care le avem, dorind în felul acesta să supraliciteze exemplul biblic al văduvei care-şi dăruieşte ultimul bănuţ... Toate aceste lucruri sunt un amalgam care a servit de fundal pentru mulţi dintre cei care astăzi pretind că sunt cu atât mai democraţi, cu cât lovesc mai tare Biserica. Or, se vede în orice istorie simplă, fără multe detalii, cel puţin a ultimelor două secole, că acolo unde este mai puţină biserică nu înseamnă că este mai multă democraţie. Teoria aceasta a seculari­zării forţate, cum că mai puţină credinţă, mai puţină religie, înseamnă mai multă democraţie, mai mult civism, mai mult stat de drept, nu se probează niciun­de. Dimpotrivă! Să ne gândim la comunism, dar nu numai.
Revenind, e limpede că aceste organizaţii, care vin cu o agendă clară de impunere forţată a unor etape de secularizare, fac un deserviciu - nu atât cultelor, cât ideii democratice. Eu îi suspectez pe majoritatea celor care vin cu această agendă că nu sunt nişte democraţi autentici. Aşa încât nu din perspectivă teologică mă îngrijorează agenda lor, ci din perspectivă cetăţeneas­că. Aici, chiar că ar merita să avem o discuţie mai serioasă.
Pe de altă parte, în România noi am compromis, vesel, orice formă de dezbatere de pe poziţii adverse - adică, nu avem polemici autentice. De unde şi situa­ţia, absolut penibilă, în care fiecare se apără ignorând, de fapt, argumentele celuilalt. Pentru că, repet, ade­vărurile de multe ori sunt la mijloc: sigur, nici să fi­nan­ţezi reveriile betonizante ale nu-ştiu-cărui episcop sau patriarh nu este în regulă - dar nici, pe de altă parte, să spui că nu finanţezi nicio biserică, niciun cult, nicio parohie, nu mi se pare în regulă. Aşa ajun­gem în situaţia extremelor care se exclud - or, eu, prin formaţia mea, prin modul meu de a gândi teologia, sunt total împotriva extremelor şi, în general, a extre­mismului. De aceea cred eu că trebuie să ieşim din aceas­tă zodie.

"«Vrem spitale, nu catedrale!», un caz tipic de manipulare"

RADU PREDA -
Palatul şi biserica patriarhială în zi de sărbătoare (Foto: Agerpres - 2)
 
- Între lozincile care au circulat foarte mult în presă şi pe internet este şi aceasta: "Avem 18.000 de biserici şi 400 de spitale. Vrem spitale, nu cate­drale!", o lozincă îmbrăţişată de mulţi români.

- Ăsta este un exemplu tipic de manipulare. În primul rând, trebuie să ne gândim de câte ori ne du­cem în viaţă la spital. Cei care fac asemenea afirmaţii şi cred că spun un mare adevăr se află, de fapt, într-o mare amăgire. Pentru că există un raport clar al tim­pului pe care îl petreci în cele două locuri. Dacă eşti un credincios real şi mergi cel puţin o dată pe săptă­mână la biserică, vei constata că acolo petreci mult mai mult timp decât într-un spital. Deci, lozinca asta e tipică pentru denaturarea realităţii. Lăsăm la o parte faptul că un spital presupune un circuit întreg de personal, pe care nu poţi să-l justifici economic decât la un anumit număr de pacienţi; nu poţi să ai spitale nici măcar în toate oraşele mici. Nu are sens, econo­mic vorbind, să ai atâtea spitale câte comunităţi ai - este o chestiune de sustenabilitate. Nu merge, pentru că vei avea o medicină şi mai proastă. Or, ideea este de a avea o medicină de vârf, la care să aibă acces, însă, toţi - şi asta se poate face mai cu seamă dacă se va implementa (şi sper să se facă paşi importanţi anul acesta) strategia spitalelor regionale, care să capteze de pe o arie extinsă pacienţii şi să-i trateze la standarde cu adevărat actuale. Aşadar, formula în sine: "vrem spitale, nu catedrale!", repet, o consider una manipu­latorie care, sigur, prinde la marele public; dar, în acelaşi timp, sunt convins că nu toţi cei care au ros­tit-o, la un moment dat, cred în continuare în ea.

"Avem o mare problemă cu autosuficienţa clerului nostru"

RADU PREDA -
Fast ortodox
 
- Nu credeţi că şi ierarhii au partea lor de vină? Foarte multe ziare au publicat fotografii cu limuzi­nele cu care călătoresc unii episcopi, acuzând luxul, pur şi simplu. Oamenii s-au supărat pe luxul acesta, vor o Biserică mai simplă, mai modestă, mai aproape de ei. Nu e normal?

- Mi se pare fi­resc. E limpede că anumite tendinţe în interiorul Bisericii au luat-o razna, şi nu de ieri, de azi. Ca unul care s-a socia­lizat şi a crescut, la propriu, în proxi­mi­tatea sinodalilor, nu pot decât să atest fap­tul că există o ten­dinţă spre lux între ei, care nu are nimic de-a face cu sobrietatea demni­tăţii pe care trebuie să o reprezinte. Dar şi aici trebuie să fim foarte atenţi cum folosim cuvin­tele şi să definim ce înseamnă luxul în România. La noi, poţi fi taxat că trăieşti în lux şi dacă ai o maşină de mâna a doua, care să arate cât de cât bine. A avea o maşină bună, când eşti toată ziua pe drumuri, când faci vizite pastorale, când te duci în toată eparhia, când vii la Bucureşti cu treburi, nu este un lucru scandalos. Ideea este de unde începe, de fapt, luxul. Dacă te mul­ţu­meşti doar cu o marcă percepută ca fiind populară şi ai grijă ca maşina respectivă să fie bine întreţinută, atunci e în regulă. În momentul în care depăşeşti stan­dardul acesta comun şi te afişezi cu o maşină care, evi­dent, deranjează prin faptul că se ştie că e scumpă, atunci trebuie să-ţi pui problema dacă într-adevăr mai eşti în empatie cu cei în mijlocul cărora tu propovă­duieşti, de fapt, Evanghelia lui Hristos.
E limpede că există o inadecvare stilistică a înal­tului cler, aşa cum nici clerul inferior nu este scutit de pericolul acesta, al afişării ostentative a unei bună­stări care nu e la îndemâna tuturor credincioşilor. La asta se adaugă o anumită suficienţă. Noi avem o mare problemă cu autosu­fi­cienţa clerului nostru: sun­tem aroganţi, plesnim din limbă când ni se spun lucruri neplăcute, taxăm, punem etichete - dacă ci­neva nu ne convine, este fie beţiv, fie curvar, fie ho­mosexual; dacă nu ne ajung asemenea etichete, mergem la un nivel supe­rior şi îl facem evreu, ma­son, ecumenist etc. Avem un talent teribil de a-l dis­credita pe cel din faţa noas­tră dacă nu ne convine ceva la el, şi nu ţinem cont de faptul că, uneori, cel care ne face o critică poate fi chiar membru al Biseri­cii, şi de multe ori, este. Deci, criticile cele mai au­tentice vin chiar de la pro­priii noştri membri, şi ace­lea ar trebui să fie, de fapt, şi încurajate, pentru că fără acest feedback, suntem lip­siţi de discernământ.
Deci, e o problemă de management aici, în interi­orul instituţiilor ecleziale. Omului onest îi este pre­ferat, de regulă, omul fals, spiritului critic îi este pre­ferată lăudăroşenia - or, cu aceste ingrediente, imagi­nea Bisericii nu are cum să fie bună. E limpede că, pe lângă manipulările ordinare pe care le vedem - şi oamenii cu discernământ îşi dau seama imediat de ele - avem o responsabilitate pro­prie, în ceea ce priveşte percepţia de instituţie arogan­tă, înfometată exclusiv de bani, care nu îşi acordă sieşi răgazul de a-şi veni în fire şi care, la urma urmei, spre bucuria sectanţilor şi a altora, pare să fie pe un drum greşit.

"Biserica este Instituţia mântuirii sufletelor"

RADU PREDA -
Catedrala Neamului - un proiect care nu întruneşte unanimitate (Foto: Dreamstime)
 
- Şi totuşi, Biserica face foarte multă activitate socială, cheltuieşte zeci de milioane de euro în fie­care an pentru ajutorarea celor sărmani, dar nu ştie nimeni!

- Da, pentru că avem această ne­pu­tinţă, repet, de a vorbi despre ceea ce facem. Sigur, în primă instanţă, e vorba de decenţa evanghelică de a nu ne lăuda cu fap­­te de miloste­nie - e bine să fie aşa, să nu ştie stân­ga ce face dreap­ta. E corect şi nu ar fi oportun să co­rec­tăm această di­men­siune.
Ceea ce însă putem corecta este aportul de ştiri. Uitaţi-vă şi în presa bisericească: la o analiză minimală, sociologică, comunicaţională, con­staţi că este, în mod suspect, centrată pe figura ierar­hului. Vezi că tot ce se întâmplă în viaţa religioasă a unei comunităţi mai largi dintr-o anumită zonă, o eparhie, o episcopie, se reduce la ceea ce face, respec­tiv, ce nu face ierarhul! Or, asta nu e normal! Hristos este prezent şi prin ceea ce fac preoţii ceilalţi, aşa cum este prezent şi prin ceea ce fac laicii. Iată, avem o presă laică, creştin ortodoxă, care de multe ori este de mai bună calitate decât presa oficială. Cum se explică acest lucru? Prin faptul că avem o autosuficienţă şi o grandilocvenţă teribilă, în detrimentul unei imagini publice care se accentuează negativ, de la un an la altul, şi care în momente critice explodează sau este folosită de unii care au această agendă, declarată sau nedeclarată, prin care reperele unei societăţi trebuie, fără rest, să fie relativizate. Deci, e limpede că noi vorbim prea puţin despre ceea ce facem bine, iar alţii vorbesc prea mult despre ceea ce facem prost. Este un dezechilibru pe care trebuie să-l luăm la cunoştinţă ca atare şi să-l îndreptăm - dar nu prin lăudăroşenie, nu venind în faţă cu filantropia ca un fel de argument de justificare - Biserica nu-şi poate proba în felul acesta "utilitatea", între ghilimele. Pentru că astfel intrăm într-o cursă cu propria noastră identitate, la capătul căreia ieşim prost.

- Dar care e prima utilitate a Bisericii?

- Păi, aceea a mântuirii sufletului! Nu ţine nici de filantropie, nici de altceva. Dar, cum mântuirea sufle­tului nu poate să aibă loc decât ţinând cont şi de trupul care găzduieşte sufletul, e limpede că, în subsidiar, grija pentru trup este pandantul grijii pentru suflet. De aceea, viaţa liturgică se completează cu slujirea aproa­pelui, mai ales a celui aflat în suferinţă.
Dar nu trebuie să inversăm rolurile şi raportul. Pentru că dacă zicem că, uite, Biserica face nu ştiu cât pentru sărmani şi pentru bolnavi, acest lucru nu e sufi­cient, pentru că, repet, reducem Biserica la o instituţie caritabilă. Nu asta ar trebui să facem! Trebuie să avem mai mulţi duhovnici, trebuie să avem mai mult timp pentru fiecare credincios în parte, să avem mai mulţi preoţi care stau în mijlocul credincioşilor lor şi care nu slujesc Liturghia ca şi cum ar sluji la un ghişeu - des­chid altarul, îl închid şi apoi pleacă acasă. Nu. Avem nevoie de un alt tip de pastoraţie, avem nevoie de preoţi care să iasă între blocuri, nu să fie doar ei cău­taţi; avem nevoie de preoţi care să aibă o predică bună, şi dacă nu ştiu s-o ţină, mai bine să tacă sau să citească din predicile altora; avem nevoie de un cler care să fie mai empatic cu agenda firească, cotidiană, care să se fe­rească de abordări pauşale, gen muzica rock egal muzică drăcească. Chiar dacă există curente declarat şi asumat satanice, asta nu înseamnă că toată muzica rock e în felul acesta. Aici lucrurile sunt evidente şi pen­tru un profan, darămite pentru cineva care are grijă faţă de nuanţe. Deci, e vorba de un alt stil, o altă abor­dare - dar care, toată, este subsumată definiţiei funda­men­tale a Bisericii, care este instituţia mântuirii sufle­telor. Biserica nu este nici prelungirea semioficială a SMURD-ului, nu este nici inspectoratul neoficial de urgenţe, nu intră în nicio altă definiţie decât aceea în care noi recunoaştem misiunea încredinţată de Dum­nezeu Sfinţilor Săi Apostoli, aceea este cea care tre­buie să ne preocupe. Însă, evident, trebuie să echili­brăm mai mult ştirile, să arătăm că facem şi altceva decât grija faţă de suflet şi că grija faţă de trup este, de fapt, consecinţa nemijlocită a grijii faţă de suflet.

CE ZODII AU NOROC LA BANI ÎN 2016

FreshNews

Astrele au decis ce semne zodiacale au noroc la bani în anul în care tocmai am intrat, iar cei mai fericiți din acest punct de vedere se pare că vor fi leii, fecioarele, capricornii și vărsătorii.

Leu

Reprezentantele acestui semn zodiacal au muncit din greu în anul care tocmai a trecut și sunt pe cale să culeagă roadele acestor eforturi pentru care și-au neglijat familia și viața socială. Este posibil să primești o promovare în primăvară, ceea ce îți va aduce mai mulți bani, desigur. Vei cunoaște oameni entuziaști, cărora le va plăcea să lucreze cu tine. Totuși, vei fi prinsă atât de mult cu jobul, că vei face aceeași greșeală ca în anul precedent și-ți vei ignora viața personală. Începutul verii te va face să te detașezi, să tragi aer adânc în piept și să-și dai seama că banii pe care i-ai obținut cu atâta trudă trebuie cheltuiți ca să te relaxezi alături de familie.

Fecioara

2016 a venit cu idei noi pentru Fecioară. Vei deborda de creativitate și vei reuși să cucerești cu farmecul tău pe cei din jur, chiar și pe cei care te antipatizau. Ideile tale vor fi nu doar apreciate, ci și puse în practică și, drept urmare, răsplătite. În primăvară vei face câteva călătorii pe care le așteptai de multă vreme. Banii de care vei avea parte anul acesta îți vor permite să își satisfaci absolut orice moft. În septembrie, eclipsa de soare, care va fi în Fecioară, va veni cu și mai multe oportunități la locul de muncă, de care vei profita din plin. Vei avea parte astfel, de o dublare a salariului. Va fi, deci, un an al satisfacției profesionale, când îți va surâde norocul pe plan financiar.

Capricorn

În 2016 realizările Capricornului vor fi peste așteptările sale. Munca, meticulozitatea, răbdarea și eforturile tale îți vor aduce recunoașterea mult așteptată. Obiectivele pe care ți le-ai impus, deși nu sunt deloc unele ambițioase, ba dimpotrivă, chiar mărunte, vor fi bifate încet, cu răbdare. Însă le vei bifa la timp, lucrul pe care toată lumea îl va aprecia la tine. Banii vor veni din toate părțile: colaborări, proiecte personale, moștenire sau vânzarea unui teren ori bonusuri la locul de muncă.

Vărsător

Banii pe care îi va primi în luna martie Vărsătorul îi vor permite reprezentantului acestui semn zodiacal să își îndeplinească un vis pe care îl are de multă vreme. Inteligența ta va cunoaște lumina reflectoarelor, vei avea un succes răsunător datorită creațiilor tale, iar câștigurile nu vor întârzia să apară. Te vei remarca, datorită conjuncției dintre Mercur și Pluto, care își va da curaj să-ți verbalizezi ideile strălucite.

5 ZODII CARE VOR ÎNȘELA ÎN 2016

FreshNews

femeie care insala
Dacă ești într-o relație serioasă, zodia în care s-a născut partenerul tău va avea o influență foarte mare asupra viitorului vostru. Vezi care sunt zodiile care vor înșela în noul an.

Taur

Este o persoană cu principii morale solide și dornică de stabilitate în cuplu, însă anul acesta s-ar putea să simtă nevoia unor întâmplări palpitante. Nu este vorba că nu își mai iubește partenerul, dar vrea să trăiască ceva nou. Dacă este de mulți ani într-o relație, va dori să aibă parte de fluturașii și nebunia de la început. Sunt foarte posibile aventurile la locul de muncă sau poate ajunge chiar să vadă cu alți ochi o persoană din cercul de prieteni. Indiferent de situația în care se va afla, este indicat să se gândească bine dacă își dorește cu adevărat să riște ce are pentru o aventură. Oricât de puternică ar fi pasiunea pe care o simte pentru noul partener, îi va fi foarte greu să se rupă de omul pe care a sperat să îl iubească o viață.

Fecioară

Nativul acestei zodii este un perfecționist, iar dacă are o relație stabilă, va începe să vadă defectele și lucrurile enervante la jumătatea sa. O astfel de atitudine îl va face să creadă că iarba este mai verde în curtea vecinului. Nu va rezista declarațiilor pe care i le vor face admiratoarele și va spera că, astfel, va primi ce nu îi oferă jumătatea sa. Este atât de sigur că merită tot ce e mai bun în lume, încât nu va avea nicio remușcare când fericirea lui va fi împlinită în altă parte. Când este îndrăgostit, este neatent, așa că sunt mari șanse ca partenera sa să afle de aventurile sale.

Scorpion

Nu este o persoană tocmai fidelă, iar anul acesta nu se va schimba asta. Nativul acestei zodii rămâne deschis la aventuri și nu îl interesează că cineva îl așteaptă acasă. Este o persoană care vrea să fie constant provocată, iar jumătatea sa nu prea are cum să îl mulțumească, așa că își îndreaptă atenția și în altă parte.

Capricorn

Este un an în care va căuta și altceva în afară de muncă. Sunt mari șanse să fie, deja, împlinit profesional, așa că va dori mai mult de la viață. Dacă este într-o relație stabilă, cel mai probabil își neglijează jumătatea, iar asta a dus la o răceală în cuplu. În aceste condiții, nu este de mirare că nativul acestei zodii va cădea în mrejele unei alte persoane. S-ar putea să aibă așteptări prea mari de la aventura în care se va implica și să ajungă să fie dezamăgit.

Pești

Cei născuți în această zodie sunt idealiști și mereu în căutarea fericirii, iar anul 2016 va fi foarte intens pe plan sentimental. Sunt mari șanse să se îndrăgostească de o persoană pe care o credea un simplu prieten sau chiar de cineva într-o poziție de conducere. Pentru că este impulsiv și se lasă dus de val, relația actuală nu va constitui un impediment în noua sa iubire. Este indicat să încerce, totuși, să nu permită lucrurilor să se complice, pentru că s-ar putea să nu mai știe cum să rezolve situația.